Definita cuvantului încordătură
ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încordătură
ȘTUCATÚRĂ s.f. v. stucatură. Vezi definitia »
DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaclase. Vezi definitia »
lógică s. f. – Raționament corect. – Var. (înv.) loghica. Fr. logique și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λογιϰή. – Der. logic, adj., din fr. logique. nelogic, adj. (ilogic). Vezi definitia »
DACÍTĂ s. f. Exploziv din grupul dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere. – Din fr. dacite. Vezi definitia »
CHERATOCONJUNCTIVÍTĂ s. f. inflamație a corneei și a conjunctivei. (< fr. kérato-conjunctivite) Vezi definitia »