Definita cuvantului încrede
ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încrede
actibilde Vezi definitia »
MDE interj. Cuvânt care exprimă o afirmație, un sentiment, o atitudine de șovăială, de sfială etc. (într-o situație delicată). – Din de2. Vezi definitia »
coincíde (coincíd, coincís), vb. – A se petrece simultan. Fr. coïncider. Se observă o oscilație în conjug., datorită tendinței de a o asimila cu cea a vb., a cădea, astfel încît se aude uneori să coinciză în loc de să coincidă. Tendința ce pare a se remarca este de a evita conjug. la timpuri trecute. – Der. (din fr.) coincident, adj.; coincidență, s. f. Vezi definitia »
PIERÍDE s. f. pl. familie de fluturi cu aripile albe sau galbene, pătate mai mult sau mai puțin cu negru. (< fr. piérides) Vezi definitia »
SURPRÍNDE vb. tr. 1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ◊ (mil.) a cuceri pe neașteptate. 2. a mira, a uimi. 3. a observa (pe furiș); a descoperi. (după fr. surprendre) Vezi definitia »