ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura). Vezi definitia »

STALAGMOMÉTRU, stalagmometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea tensiunii unei soluții sau a unui lichid prin determinarea numărului de picături din acea soluție sau din acel lichid care se scurg printr-un tub capilar. – Din fr. stalagmomètre. Vezi definitia »

UDOMÉTRU s. n. pluviometru. (< fr. udomètre) Vezi definitia »

HEMATIMÉTRU s. n. aparat folosit în hematimetrie. (< fr. hématimètre) Vezi definitia »

ANTITEÁTRU s.n. Curent în teatrul contemporan care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale ca dialogul și metafora scenică. [Pron. -te-a-. / < fr. antithéâtre]. Vezi definitia »