SIENÍT s.n. Rocă eruptivă granitică, formată mai ales din feldspați fără cuarț. [Pron. si-e-, pl. -te. / < fr. syénite]. Vezi definitia »

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui. Vezi definitia »

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui. Vezi definitia »

FALÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Comerciant, industriaș, bancher) care a încetat plățile, declarat de o instanță judiciară în stare de faliment. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [Cf. germ. Fallit, it. fallito]. Vezi definitia »

SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui. Vezi definitia »