HĂCI s. n. (Reg.; în loc. adv.) Cât hăciul = nicidecum, deloc. [Var.: hâci s. n.] – Cf. tc. hik. Vezi definitia »

nălucí (nălucésc, nălucít), vb. – 1. A-și închipui, a-și reprezenta. – 2. A-și imagina, a visa, a avea o viziune. Sl. nalučiti „a afla” (Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 209; Conev 96, 106), cf. bg. nalučam „a ghici”. Se folosește cu pron. în dativ și mai des în forma reflexivă. – Der. nălucă, s. f. (fantasmă, viziune, arătare; închipuire, vis); nălucitură, s. f. (viziune); nălucitor, adj. (fantastic); nălucos, adj. (rar, sperios, fricos). Vezi definitia »

canci (țig.) I adv. deloc. II pron. neg. (în propoziții afirmative) nimic. Vezi definitia »

pagubă-n ciuperci! expr. (resemnare sau nepăsare pentru o pierdere suferită) nu contează!, n-are importanță! Vezi definitia »

HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç. Vezi definitia »