ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. (Pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune. Vezi definitia »

DENTIȚIÚNE s. f. v. dentiție. Vezi definitia »

MENȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. refl. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conj. -nă. / cf. it. mantenere, fr. maintenir, după ține]. Vezi definitia »

OCULTAȚIÚNE s.f. v. ocultație. Vezi definitia »

PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. Vezi definitia »