BALÚBA s. m. Populație bantu (5,8 mil.) din sudul Republicii Democrate Congo. (și luba) [Brockhaus – Die Enzyklopädie, 24 vol., ed. 20. Leipzig, Mannheim F.A. Brockhaus 1996-99] Vezi definitia »

MARÍMBA s.f. Balafon. [< sp. marimba < cuv. bantu]. Vezi definitia »

GEÁBA adv. (Pop.) în zadar, zadarnic, degeaba. – Din tc. caba. Vezi definitia »

INCUBÁ vb. tr., refl. 1. (despre microbi, virusuri) a (se) infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. a (se) supune operației de incubație (2). (< fr. incuber) Vezi definitia »

îmbuibá (îmbúib, îmbuibát), vb. – 1. A ghiftui, a îndopa cu mîncare. – 2. (Refl.) A mînca lacom, în exces. – 3. A crește din abundență, a se înmulți. Origine necunoscută. Nici una din explicațiile date pînă acum nu pare mulțumitoare. După Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incertă a lui „sfîrc”, pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Pușcariu 72 și REW 4286a; însă autorul a renunțat mai tîrziu la această ipoteză, convingîndu-se că glosarea era incorectă. După Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuĕre, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, și Rosetti, I, 167, care stabilește o legătură cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic, cuvîntul oferă o identitate perfectă cu buieci, cf. buiac; însă explicația fonetică este dificilă cf. sl. buiti sę „a trăi înconjurat de plăceri”, cu care DAR admite că s-a încrucișat. Vezi definitia »