Definita cuvantului încura
ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încura
pișcurá2, pers. 3 sg. píșcură și pișcureáză, vb. I (reg.) a burnița. Vezi definitia »
FLUȘTURÁ, flúștur, vb. I. Tranz. A flutura (4). – Et. nec. Vezi definitia »
SULFURÁ vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer) Vezi definitia »
TELEMETRÁ vb. tr., intr. a viza cu telemetrul. (< fr. télémétrer) Vezi definitia »
SAMSARÁ s. f. Doctrină brahmanică și budistă privitoare la transmigrația sufletului. – Din fr. Samsara. Vezi definitia »