Definita cuvantului încuviințare
ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – V. încuviința.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încuviințare
INVENTÁRE, inventări, s. f. Acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire. – V. inventa. Vezi definitia »
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza. Vezi definitia »
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare; hibridație. – V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia. Vezi definitia »
BÉRE2 s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură. Vezi definitia »
AUTOACCIDENTÁRE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta]. Vezi definitia »