Definita cuvantului încuviințare
ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – V. încuviința.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încuviințare
NEDETERMINÁRE s. f. incertitudine, imprecizie. ◊ (mat.) lipsă de determinare a valorii unei mărimi. (< ne- + determinare) Vezi definitia »
AFURCÁRE s.f. (Mar.) Acțiunea de a afurca. [< afurca]. Vezi definitia »
DEFLORÁRE s.f. Acțiunea de a deflora și rezultatul ei. [< deflora]. Vezi definitia »
MEMORÁRE, memorări, s. f. (Rar) Faptul de a memora; proces de înregistrare în memorie; memorizare. – V. memora. Vezi definitia »
OVALIZÁRE s.f. Faptul de a se ovaliza; ovalizație. ♦ Deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. [< ovaliza]. Vezi definitia »