Definita cuvantului îndatora
ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndatora
REGENERÁ vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare) Vezi definitia »
ORHESTRÁ vb. I. v. orchestra. Vezi definitia »
TERRAMÁRA s. f. 1. locuință lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste așezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara) Vezi definitia »
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză Vezi definitia »
AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer]. Vezi definitia »