ÁULĂ, aule, s. f. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula. Vezi definitia »

HÍFĂ s. f. filament care formează aparatul vegetativ (miceliul) ciupercilor. (< fr. hyphe) Vezi definitia »

VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și întrebuințat ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[ol]. Vezi definitia »

șindilíță, șindilíțe, s.f. (reg.) scândurică de brad sau de fag folosită la acoperișul clădirilor; șindriluță. Vezi definitia »

POLIZAHARÍDĂ, polizaharide, s. f. Nume dat unor substanțe cu structură macromoleculară, de origine naturală, din clasa hidraților de carbon, rezultate prin policondensarea unor monozaharide. – Din fr. polysaccharide. Vezi definitia »