Definita cuvantului îndatorire
ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s. f. 1. (Înv.) Obligație bănească. 2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. – V. îndatori.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndatorire
înzăvoníre s.f. (reg., înv.) 1. acoperirea capului cu un voal. 2. călugărire. 3. acoperirea ferestrelor cu perdele; perdeluire. Vezi definitia »
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila. Vezi definitia »
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. Vezi definitia »
TEMPERÁRE s.f. Acțiunea de a tempera și rezultatul ei. [< tempera]. Vezi definitia »
sodomíre s.f. 1. (înv.) prăpăd, dezastru, distrugere. 2. (reg.) prăbușire, surpare. Vezi definitia »