Definita cuvantului îndatorire
ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s. f. 1. (Înv.) Obligație bănească. 2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. – V. îndatori.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndatorire
APACZAI CSERE [ɔpá:tɔi] János (1625-1659), învățat maghiar din Transilvania. Adept al raționalismului cartezian („Enciclopedia maghiară”). Vezi definitia »
PROLETARIZÁRE, proletarizări, s. f. Acțiunea de a (se) proletariza și rezultatul ei. – V. proletariza. Vezi definitia »
CAȘURÁRE s. f. Acoperire prin lipire a feței unei coli de hârtie sau de carton cu o coală de hârtie de calitate superioară, cu o coală de celofan etc., eventual ornamentată, pentru a-i da un aspect mai frumos; cașare (2). – Din cașa. Vezi definitia »
PRICÍRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2. Vezi definitia »
RECOLTÁRE s.f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei; recoltat; (spec.) luare de sânge pentru analize etc. [< recolta]. Vezi definitia »