ÎNS, ÎNSĂ, înși, înse, pron. 1. (Pronume personal, azi art., precedat de prep. „întru”, „printru”) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însuși. Ele însele. – Lat. ipsus, ipsa (= ipse, ipsa). Vezi definitia »

PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă ceea ce nu este; fals, aparent. – V. pretinde. Vezi definitia »

AVÁNS s.n. 1. Plată anticipată a unei sume de bani. 2. Poziția și avantajele cuiva care se află înainte; interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva este înaintea altcuiva sau a ceva. ♦ (La pl.) Primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături. [Pl. -uri. / < fr. avance]. Vezi definitia »

DESTÍNS, -Ă adj. relaxat, calm, liniștit. (< destinde) Vezi definitia »

NEÎNTÍNS adj. v. BRUFT. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). [DEX '98] Vezi definitia »