obosí (obosésc, obosít), vb. – A se osteni, a se plictisi, a i se urî de... Sb., slov. obositi „a ajunge desculț”, din sl. bosi „desculț” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221; Tiktin; Pușcariu, Lr., 282). În Olt. și Munt. (ALR, I, 102); în Mold. este preferat osteni. – Der. oboseală, s. f. (osteneală); obositor, adj. (care obosește). Vezi definitia »

sărvisí, sărvisésc, vb. IV refl. (înv.) a se servi, a se folosi. Vezi definitia »

ghiovăsí (-sésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A certa, a dojeni. – 2. (Înv.) A citi. Ngr. διαβάζω (Gáldi 93), cf. alb. ǵabas (Meyer 82). Sec. XVIII. Vezi definitia »

cotorosí (-sésc, -ít), vb. refl. – 1. A scăpa de ceva sau de cineva, a se degaja, a se dezbăra. – 2. A dispărea, a se face nevăzut. – Mr. cutursire. Formație expresivă (Graur, BL, IV, 105); probabil fără legătură cu tc. kurtarmak „a elibera” (Șeineanu, II, 146; Densusianu, Rom., XXVIII, 76; Cihac, II, 77; Pacu, II, 129). Var. cortorosi, pe care DAR o indică drept forma de bază este destul de rară. – Der. descotorosi, vb. (a scăpa de ceva sau cineva); cotoroseală, s. f. (acțiunea de a dispărea). Cf. cotroci. Vezi definitia »

noimisí, noimisésc, vb. IV (înv.) a atribui, a acorda un sens, o semnificație. Vezi definitia »