Definita cuvantului îndestulător
ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adj. Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndestulător
MACHIÓR, -Ă machiori, -e s. m. și f. Persoană care execută machiaje, specialist în machiaj. V. grimeur. [Pr.: -chi-or] – Din fr. maquilleur. Vezi definitia »
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. Reprezentat al oamenilor muncii în completele de judecată ale instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Asesor popular. – Lat. lit. assesor (fr. assesseur). Vezi definitia »
CANTOR (‹ germ., lat.) s. m. 1. (În ev. med.) Solist și maestru de cor bisericesc; (în Germania, după Reformă) maestru de cor și, uneori, organist avînd și obligația de compozitor. 2. (Reg.) Dascăl (3); diac (3); psalt. Vezi definitia »
MINȚITÓR, -OÁRE, mințitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înșelător, amăgitor. – Minți + suf. -tor. Vezi definitia »
ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. – Întineri + suf. -tor. Vezi definitia »