OPTZÉCI num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptezeci și nouă și optzeci și unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult până la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) S-au format grupuri de câte optzeci. – Opt + zeci. Vezi definitia »

seci, seciuri, s.n. 1. (pop.) loc defrișat într-o pădure, folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, secătură, laz, runc, tăietură. 2. (reg.) pădurice rămasă dintr-o pădure mai mare; ciritei. 3. (reg.) parapet, întăritură din copaci tăiați. 4. (reg.) îngrăditură sau gard din crengi rămuroase; nimăt; gard viu; vreasc, nuia. 5. (pop.) loc îngrădit la stână (uneori acoperit) pentru adăpostirea oilor sau a altor animale; nimăt. Vezi definitia »

sándvici / séndviș s. n., pl. sándviciuri / séndvișuri Vezi definitia »

cováci (cováci), s. m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, și covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s. f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia. Vezi definitia »

polejnicí, polejnicésc, vb. IV (reg.; despre terenuri) a nivela. Vezi definitia »