SĂRĂTURÁT, -Ă, sărăturați, -te, adj. (Despre soluri) Care este îmbibat cu săruri vătămătoare pentru plante; sărăturos. – Sărătură + suf. -at. Vezi definitia »

ALMICANTARÁT s.n. (Astr.) Cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor. [Var. almucantarat s.n. / < fr. almicantarat, cf. ar. almuquantara]. Vezi definitia »

hârzobát, -ă, adj. (reg.) găurit. Vezi definitia »

înforfocát, -ă, adj. (reg., înv.) împopoțonat, gătit. Vezi definitia »

argát (argáți), s. m. – Servitor, slugă, grăjdar, ajutor la câmp. – Mr., megl. argat. Ngr. ἀργάτης, deformare de la ὲργάτης „muncitor” (Roesler 564; Murnu 6; Sandfeld 18); cf. alb., sb. argat, tc. irgat, bg. argatin. – Der. argată, s. f. (servitoare); argățesc, adj.; argăți, vb. (a munci ca argat; a fi în slujba cuiva); argăție, s. f.; argățime, s. f. (mulțime de argați). Din rom. a trecut în rut. arhát (Miklosich, Wander., 10). Vezi definitia »