COMUTATOÁRE, comutatori, s. f. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. – Comuta + suf. -toare. Vezi definitia »

AMORȚÍRE, amorțiri s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți. Vezi definitia »

MĂRGINÍRE, mărginiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie. – V. mărgini. Vezi definitia »

FORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formaj; formație. [< forma]. Vezi definitia »

TELEMĂSURÁRE s.f. (Tehn.) Efectuare a unei telemăsuri. [< telemăsură]. Vezi definitia »