Definita cuvantului îndreptare
ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s. f. Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (Înv. și pop.) Dreptate, îndreptățire. ♦ (Înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – V. îndrepta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndreptare
COMPUTÁRE s. f. acțiunea de a computa. ◊ (jur.) -ea prevenției = scăderea din durata de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului reținerii sau al arestării preventive. (<computa) Vezi definitia »
INVESTIGÁRE s.f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. [< investiga]. Vezi definitia »
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț: purtare a celui nesimțit2 (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Ne- + simțire. Vezi definitia »
DEZNAȚIONALIZÁRE s. f. acțiunea de a (se) deznaționaliza; politică prin care se urmărește ca un grup etnic să-și piardă caracterele naționale (tradiții, limbă etc.). (< deznaționaliza) Vezi definitia »
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. Vezi definitia »