Definita cuvantului îndreptare
ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s. f. Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (Înv. și pop.) Dreptate, îndreptățire. ♦ (Înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – V. îndrepta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndreptare
CAOLINIZÁRE s.f. Proces chimic de transformare a unor roci în caolin. [Pron. ca-o-. / după fr. kaolinisation]. Vezi definitia »
păducheáre, păduchéri, s.f. (înv.) păduche. Vezi definitia »
SUPRAVIEȚUÍRE, supraviețuiri, s. f. Faptul de a supraviețui. – V. supraviețui. Vezi definitia »
CONDAMNÁRE s.f. 1. Acțiunea de a condamna și rezultatul ei; sentință de pedepsire. 2. Pedeapsă, osândă. [< condamna]. Vezi definitia »
PLUMBUÍRE, plumbuiri, s. f. Acțiunea de a plumbui și rezultatul ei; plumbuit1. – V. plumbui. Vezi definitia »