Definita cuvantului îndrumare
ÎNDRUMÁRE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. ♦ Indicație, directivă, sfat. – V. îndruma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndrumare
MONTÁRE1, montări, s. f. Acțiunea de a monta1 și rezultatul ei. – V. monta1. Vezi definitia »
VERSIFICÁRE, versificări, s. f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. – V. versifica. Vezi definitia »
mărunțătoáre s.f. (reg.) scândură de tocat, tocător, fund. Vezi definitia »
SUTURÁRE s.f. Acțiunea de a sutura și rezultatul ei; sutură. [< sutura]. Vezi definitia »
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca. Vezi definitia »