SOÁRTEI s. f. g.-d. art. în expr. v. SOARTĂ. g.-d. art. sórții (în expr. și: soártei) [DOOM 2]; v. IRONIE (1). Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. [DN] Vezi definitia »

siciu-bei expr. (înv.) joc de copii în care se folosesc arșicele de miel. Vezi definitia »

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei. Vezi definitia »

CRÂMPÉI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ (Despre fraze, gânduri etc.) Fragment, frântură. – Cf. sl. kronpu „mic”. Vezi definitia »

BOTÉI, boteie, s. n. Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). Vezi definitia »