LÓGOS, logosuri, s. n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, rațiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinității, cuvântul divin. 2. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos. Vezi definitia »

PĂIÓS, -OÁSĂ, păioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are tulpina un pai; (despre culturi) care este format din astfel de plante. 2. S. f. (Mai ales la pl.) Cereală a cărei tulpină este pai. – Pai + suf. -os. Vezi definitia »

INFECȚIÓS, -OÁSĂ, infecțioși, -oase, adj. (Despre boli) Provocat de o infecție; care se transmite de la o ființă la alta, care produce infecție; molipsitor, contagios, infectant. [Pr.: -ți-os] – Din fr. infectieux. Vezi definitia »

GRAFITÓS, -OÁSĂ adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. [Cf. fr. graphiteux]. Vezi definitia »

PIROLIGNÓS adj. acid ~ = amestec apos de acetonă, alcool metilic, acid acetic etc. prin distilarea uscată a lemnului. (< fr. pyroligneux) Vezi definitia »