chiotoáre (chiotóri), s. f. – 1. Colț al unei clădiri, format din împreunarea a doi pereți. – 2. Stîlp, piatră de hotar. – 3. Articulație. – 4. Colț al acoperișului. – 5. Laț, nod. – 6. Butonieră. – 7. Cîrlig de copcă. – 8. Legătură, legătoare. – 9. Încheietoare, ansamblu de două piese care deschid și închid o carte legată. – Var. cheutoare, (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria, în loc de clāvātoria. – Der. descheptura, vb. (Banat, a desface, a descheia) (Pușcariu, Dacor., IV, 706; DAR). Var. (Pușcariu 716); pare a reprezenta o pronunțare *clab(a)toria. Vezi definitia »

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~) Vezi definitia »

SACADÁRE, sacadări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a sacada; întrerupere bruscă (și violentă) care se repetă (regulat) la intervale mici. – V. sacada. Vezi definitia »

OLEOFILIZÁRE s. f. (poligr.) operație prin care placa de tipar este tratată chimic pentru mărirea capacității de acceptare a cernelii. (< oleofil + -iza) Vezi definitia »

PROFERISÍRE s. f. v. proferisi. [Sinonime] Vezi definitia »