Definita cuvantului înfrățire
ÎNFRĂȚÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfrățire
DEZORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a dezorienta și rezultatul ei; descumpănire, uluire, deconcertare. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta]. Vezi definitia »
BRUNETIÈRE [brünetiér], Ferdinand (1849-1906), critic și istoric literar francez. Adept al pozitivismului. A aplicat dogmatic darvinismul la evoluția genurilor literare („Studii critice asupra istoriei literaturii franceze”, „Evoluția genurilor în istoria literaturii”). Vezi definitia »
PLASTIFÍERE, plastifieri, s. f. Acțiunea de a plastifia și rezultatul ei; mărire a plasticității unui material (cu ajutorul plastifianților sau prin încălzire). [Pr.: -fi-e-] – V. plastifia. Vezi definitia »
preclintíre, preclintíri, s.f. (reg.) nebunie. Vezi definitia »
ÎNSĂMÂNȚÁRE, însămânțări, s. f. Acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat1. – V. însămânța. Vezi definitia »