PRACTICÍSM s.n. Predilecție spre activitatea practică, neglijând teoria și principiile; lipsă de principialitate. [< germ. Praktizismus]. Vezi definitia »

TOTALITARÍSM s. n. regim, concepție politică totalitară. (< fr. totalitarisme) Vezi definitia »

SQUATTERÍSM s. n. condiția de squatter. (< squatter + -ism) Vezi definitia »

CONSUBSTANȚIALÍSM s. n. doctrină religioasă care susține consubstanțialitatea lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos. (< fr. consubstantialisme) Vezi definitia »

CULTURALÍSM s.n. (Rar) Preocupare culturală. ♦ Școală americană de antropologie, care admite ca esențială specificitatea culturii, considerată ca obicei al grupului social, în opoziție cu natura. [< fr. culturalisme]. Vezi definitia »