Definita cuvantului înfrânare
ÎNFRÂNÁRE, înfrânări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrâna; fig. reținere, abținere, cumpătare. – V. înfrâna.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfrânare
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. Vezi definitia »
AFUÍRE s. f. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare. (după fr. affouillement) Vezi definitia »
AUTOACUZÁRE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation]. Vezi definitia »
îmi pare (I’m) sorry expr. îmi pare rău, regret. Vezi definitia »
NECUGETÁRE, necugetări. s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Ne- + cugetare. Vezi definitia »