Definita cuvantului înfrunta
ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfrunta
bucata de paine nedospita, considerata in Biserica Romano Catolica trupul si sangele lui Isus. Vezi definitia »
PÉLTA s. f. mic scut rotund, cu o dublă decupare concavă la partea superioară, caracteristic amazoanelor, în Tracia și în Asia Mică. (< fr., lat. pelta) Vezi definitia »
DECOLETÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci când sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter]. Vezi definitia »
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. Vezi definitia »
împlîntá (împlântát, împlântát), vb. – 1. A planta, a pune în pămînt o plantă. – 2. A așeza, a fixa. – 3. A înfige, a vîrî. – Mr. (m)plîntu, megl. plăntu, plăntari. Lat. plantāre (Pușcariu 790; Candrea-Dens., 1411; DAR), cf. it. piantare, fr. planter, sp. plantar, port. prantar. Cf. plîntă. Vezi definitia »