Definita cuvantului înfrunta
ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfrunta
ieptá pers. 3 sg. iaptă, vb. I refl. (reg.; despre albine) a-și lua avânt, a se avânta. Vezi definitia »
scurta cuvantare ocazionala Vezi definitia »
SCURTCIRCUITÁ vb. I. tr. A pune în scurtcircuit o porțiune dintr-un circuit electric. [< scurtcircuit]. Vezi definitia »
RECERCETÁ vb. tr. a cerceta din nou. (< re1- + cerceta) Vezi definitia »
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter. Vezi definitia »