Definita cuvantului îngăduință
ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îngăduință
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre Vezi definitia »
cioáblă, cioáble, s.f. (reg.) lemn uscat și gros; arbore rupt pe jumătate, cioaftă, cioaflă, ciung, ciolpan, ciompleu. Vezi definitia »
FÉNTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte) Vezi definitia »
TIOCIANÚRĂ s. f. tiocianat. (< fr. thiocyanure) Vezi definitia »
a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut Vezi definitia »