Definita cuvantului îngăduitor
ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îngăduitor
HAUSTÓR s. m. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate. (< engl. haustorium, lat. haustor) Vezi definitia »
FELURÍTOR adj. g.-d. pl. v. felurit. Vezi definitia »
DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor) Vezi definitia »
năpușór, năpușóri, s.m. (reg.) 1. nap mic. 2. omag Vezi definitia »
DEPANÓR s. n. aparat pentru căutarea și descoperirea penelor unui vehicul, ale unui sistem tehnic etc.; depanator (II). (< fr. dépanneur) Vezi definitia »