izidí (izấdí), izidésc, vb. IV (pop.) 1. (despre avere) a (se) părădui, a (se) risipi, a (se) chetui fără socoteală, a (se) mătrăși. 2. (despre oameni și dobitoace) a pieri, a se prăpădi, a muri. 3. (despre băuturi) a se strica. Vezi definitia »

padi! interj. (înv. și reg.) cuvânt prin care se îndemnau la mers caii de la căruță. Vezi definitia »

Odi s. p. (iron.) poreclă dată dictatorului Ceaușescu după moarte. Vezi definitia »

năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi. – Der. năvădit, s. n. (urzeală); năvăditură, s. f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă. Vezi definitia »

DÁNDI s.m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată. [Pron. dandi și dendi. / < fr., engl. dandy]. Vezi definitia »