Definita cuvantului îngrădi
ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îngrădi
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. [Pr.: bleoj-] Vezi definitia »
pîndí (pândésc, pândít), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. Sl. pąditi „a împinge, a îmboldi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s. f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeț, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaș), s. m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s. n. (slujba și salariul pîndarului); pîndiș, s. n. (pîndă). Vezi definitia »
năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi. – Der. năvădit, s. n. (urzeală); năvăditură, s. f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă. Vezi definitia »
MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo. Vezi definitia »
SĂDÍ, sădésc, vb. IV. Tranz. A introduce în pământ răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta; a planta ♦ A semăna. – Din sl. saditi. Vezi definitia »