HIDROLOCATÓR, hidrolocatoare, s. n. (Mar.) Aparat hidroacustic care determină direcția și distanța unui obiect aflat sub apă prin intermediul ultrasunetelor; sonar. – Din engl. hydrolocator. Vezi definitia »

colimatór s.n., pl. colimatoáre. Vezi definitia »

USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. -ător. Vezi definitia »

cursătór, cursătoáre, adj. (înv.) curgător. Vezi definitia »

FRONDÓR s.m. 1. Răzvrătit; partizan al frondei. 2. (Franțuzism, fig.) Cel care critică, care contrazice; răzvrătit. [Pron. fron-dör. / < fr. frondeur]. Vezi definitia »