DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător. Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care supraviețuiește altuia. [Pron. -vie-țu-i-. / < supraviețui + -tor, după fr. survivant]. Vezi definitia »

ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ. Vezi definitia »

TĂLGIÓR, tălgiori, s. m. (Pop.) Tălgerel. [Pr.: -gi-or] – Talger + suf. -ior. Vezi definitia »

cărătór, cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare. Vezi definitia »