abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă Vezi definitia »

îngurgá, îngúrg, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se împreuna, a se încârdăși, a se înhăita, a se asocia, a se întovărăși. 2. (refl.) a intra în legături de dragoste cu cineva; a se înnădi, a se îngurlui. 3. (refl.) a se încurca (într-o afacere). 4. a face ceva de mântuială, fără pricepere, fără rânduială; a înciripa, a înjgheba, a înciocăla, a îndruga, a îndrila. 5. a îndruga verzi și uscate, a palavragi. 6. a ocoli adevărul, a umbla cu șoalda. 7. a încâlci, a încăiera. Vezi definitia »

obligá (oblíg, obligát), vb. – A sili. Lat. obligare (sec. XIX). – Der. (din fr.) obligativitate, s. f.; obligator(iu), adj.; obligați(un)e, s. f. Vezi definitia »

a băga (pe cineva) la întristare expr. a aresta (pe cineva), a băga (pe cineva) la închisoare. Vezi definitia »

BOLOGA, Valeriu Lucian (1892-1971, n. Brașov), medic român. Prof. univ. la Cluj. Contribuții la istoria medicinii românești și universale (sub redacția sa au apărut „Istoria medicinii universale”, „Istoria medicinii românești”). Vezi definitia »