caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului. Vezi definitia »

SÍGMA s.f. Literă a alfabetului grecesc. [< fr. sigma]. Vezi definitia »

înmiasmá, înmiasméz, vb. I (înv.) a infecta (aerul, un loc) cu miasme. Vezi definitia »

AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá. Vezi definitia »

IMPRIMÁ vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere) Vezi definitia »