TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează. – V. tartar. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur]. Vezi definitia »

COLABORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care colaborează cu cineva la o lucrare, la elaborarea unei opere științifice, artistice etc. ♦ Cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. [Cf. fr. collaborateur]. Vezi definitia »

CĂLDIȘÓR, -OÁRĂ, căldișori, -oare, adj. Căldicel. – Cald + suf. -ișor. Vezi definitia »

NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Ne- + înțelegător. Vezi definitia »