ÎNCONDEIÁT¹ s. n. Faptul de a încondeia. – V. încondeia. Vezi definitia »

URECHEÁT, -Ă, urecheați, -te, adj. Care are urechi mari. ♦ (Substantivat, m.) Denumire glumeață dată iepurelui și măgarului. – Din ureche. Vezi definitia »

căcat, căcați I s. m. (vulg.) 1. materii fecale. 2. persoană cu o conduită abominabilă. II. s. n. pl. căcaturi 1. fleacuri; lucruri de calitate inferioară. III interj. ei, aș! Vezi definitia »

DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. – V. decomanda. Vezi definitia »

NUANȚÁT, -Ă adj. 1. cu varietăți de tonuri, de culori. 2. (fig.) care prezintă variații marcate prin treceri subtile, gradate. ◊ (despre stil, limbă) bogat în nuanțe; expresiv. (< fr. nuancé) Vezi definitia »