VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri – V. vlăgui. Vezi definitia »

șprăițuít, -ă, adj. (reg.; despre drumuri forestiere) pe care au fost așezate de-a curmezișul șpraițuri (traverse de lemn). Vezi definitia »

MIT s. n. 1. povestire fabuloasă, cu caracter sacru, prima treaptă a cunoașterii, care expune diversele credințe ale popoarelor despre originea universului și fenomenelor naturale sau sociale, despre zei și eroi legendari, explică diversele sentimente fundamentale etc. 2. (fig.) născocire, poveste, basm. (< fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos) Vezi definitia »

BOEHMIT (‹ fr.) s. n. Monohidrat natural de aluminiu, care intră în alcătuirea unor bauxite; este un bogat minereu de aluminiu. Vezi definitia »

EDAFOFÍT, -Ă I. adj., s. f. (plantă) cu rădăcinile în sol. II. s. f. pl. plante care constituie flora microscopică a solului. (< fr. édaphophyte/s/) Vezi definitia »