Definita cuvantului înrădăcina
ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ Fig. A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înrădăcina
TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron1; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță. – Din fr. trôner. Vezi definitia »
ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin. Vezi definitia »
ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. și; încunún] – În + cunună. Vezi definitia »
SARCINA CU ȘASE FEȚI. Vezi definitia »
CONTUZIONÁ vb. I. tr. A produce, a provoca o contuzie. [Pron. -zi-o-. / < fr. contusionner]. Vezi definitia »