spírit (-te), s. n. – 1. Minte, rațiune, inteligență, părere; semn grafic. – 2. Glumă, banc. Lat. spiritus (sec. XIX); sensul al doilea după fr. mot d’esprit. Este dubletul lui spirituș (var. spiriduș), s. m. (familiar, duh rău în serviciul unui vrăjitor), din lat., cu pronunțarea mag. (Tiktin), cf. pol. spiritusek; și al lui spirt (var. megl. șpirț, mr. șpirtu), s. n. (alcool; înv., esență; zvîrlugă, om neastîmpărat), din it. spirito, cf. ngr. σπίριτο, rus. spirt (Cihac, II, 357; Sanzewitsch 209), tc. ispirto; der. spirtos, adj. (alcoolic). Der. (din fr.) spiritism, s. n.; spiritist, s. m.; spiritual, adj.; spiritualism, s. n.; spiritualist, s. m.; spiritualitate, s. f.; spiritualiza, vb. Vezi definitia »

WURTZIT VURȚÍT/ s. n. sulfură naturală de zinc. (< germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite) Vezi definitia »

haldit, -ă, haldiți, -ite adj. 1. slab, vlăguit, neputincios. 2. strâmb. 3. nerod, nătâng. 3. (deț.) care a căpătat rutină. Vezi definitia »

HIT s. n. clasament, top al șlagărelor. (< engl. hit) Vezi definitia »

LIMBURGÍT s. n. rocă magmatică efuzivă din familia peridotitelor, din olivină și augit, cu structură porfirică și culoare neagră cu pete verzi. (cf. Limburg) Vezi definitia »