DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranz. A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția. 3. Tranz. A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] – De⁴ + osebi. Vezi definitia »

scărâmbí, scărâmbésc, vb. IV refl. (reg.) a se înțepa (cu o așchie). Vezi definitia »

DEOSIBÍ vb. IV. v. deosebi. Vezi definitia »

a trage în plumbi expr. (intl.) a împușca. Vezi definitia »

indeosebi cu caracter politic Vezi definitia »