Definita cuvantului însoțire
ÎNSOȚÍRE, însoțiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoți.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțire
INFIRMÁRE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. (< infirma) Vezi definitia »
DEZGROPÁRE, dezgropări, s. f. Acțiunea de a dezgropa; dezgropat. – V. dezgropa. Vezi definitia »
TREZÍRE, treziri, s. f. Acțiunea de a (se) trezi și rezultatul ei. – V. trezi. Vezi definitia »
DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. – V. denivela. Vezi definitia »
URÂȚÍRE, urâțiri, s. f. Acțiunea de a (se) urâți și rezultatul ei. – V. urâți. Vezi definitia »