Definita cuvantului însoțitor
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțitor
VICEGUVERNATÓR s. m. locțiitor de guvernator. (după engl. vice-guvernour) Vezi definitia »
ANEMOSPÓR s. m. (bot.) spor împrăștiat prin vânt. (< fr. anémospore) Vezi definitia »
EXTIRPATÓR, -OÁRE adj. Care extirpă, care scoate. // s.n. Unealtă mecanică care servește la smulgerea buruienilor dintr-un teren de cultură și la reafânarea superficială a solului. [Cf. fr. extirpateur]. Vezi definitia »
DESLUȘITÓR, -OÁRE, deslușitori, -oare, adj. (Înv.) Care lămurește, care explică. – Desluși + suf. -tor. Vezi definitia »
CONCHISTADÓR s. m. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii. (<sp., fr. conquistador) Vezi definitia »