Definita cuvantului însoțitor
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțitor
SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă de propoziția regentă propozițiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore]. Vezi definitia »
FOCȘÓR s. n. v. focușor. Vezi definitia »
TURBOREACTÓR s. n. reactor dintr-o turbină cu gaze și un compresor, folosit la propulsia prin reacție a avioanelor de mare viteză; turbodinam, turbojet. (< fr. turboréacteur) Vezi definitia »
MONOCROMATÓR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur. Vezi definitia »
COLONIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (stat, populație) care colonizează un teritoriu. (<fr. colonisateur) Vezi definitia »