iórga adv. (reg.) fără răbdare, fără astâmpăr; întruna, mereu (în ex. umblă iorga = umblă întruna). Vezi definitia »

FUMEGÁ, pers. 3 fúmegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – Lat. fumigare. Vezi definitia »

GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee. Vezi definitia »

a băga (pe cineva) în cerneală expr. (intl.) a face (cuiva) dosar de trimitere în judecată. Vezi definitia »

MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer]. Vezi definitia »