SPINÁRE, spinări, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ◊ Expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – Lat. spinalis. Vezi definitia »

PRÍNTRE prep. 1. În mijlocul...; între. ♦ Spec. În spațiul dintre mai multe ființe sau obiecte. 2. În intervalul dintre două etape, două momente ale unei acțiuni, ale unui fenomen etc. 3. (Rar) Prin. 4. (Rar) Dintre. [Var.: (pop.) pấntre, píntre prep.] – Pre² + între. Vezi definitia »

ERIJÁRE s.f. Acțiunea de a se erija. [< erija]. Vezi definitia »

MORMÂNTÁRE, mormântări, s. f. (Reg.) Înmormântare. – V. mormânta. Vezi definitia »

știobâlcăíre s.f. (reg.) zgomot produs de un lichid, prin clătinare într-un vas. Vezi definitia »